Handbal sau Art of Hosting în sport

România vibrează din ce în ce mai mult pe o nouă frecvență sportivă și tot mai multă lume schimbă mingea de fotbal pe mingea de handbal. Poate că nu este încă sport național, dar handbalul ne învață constant cum să trăim bucuria victoriilor și ce înseamnă să aduci împreună o echipă prin transferul puterii la jucători.

Vara aceasta Henkel Beauty Care Romania și Federația Română de Handbal contribuie la echiparea școlilor cu mingi de handbal, pentru a oferi copiilor șansa de a descoperi și practica cu ușurință acest sport, prin intermediul campaniei Mingi în școli.

Campania i-a implicat pe sportivii de la echipele naționale ale României, inclusiv antrenorul Tomas Ryde, pe care am avut ocazia să-l cunosc în cadrul unui antrenament condus de el. Dar un antrenament la care echipa, de data asta, a fost alta: una formată din bloggeri și pasionați ai handbalului.

Ajunși în sala de antrenament ceva mai devreme, ne-am luat în primire tricoul galben și am început să batem mingile și să luăm porțile la ochi. Unii mai cu talent aruncau mingea cu unghiuri și manevre fistichii, alții încercam să ne familiarizăm cu ea și terenul, dar cu toții eram în acel moment echipa națională de handbal.

Apoi a venit Tomas și ne-am liniștit! Deși mă așteptam să fie un om diferit de tipicul antrenorului român, tot m-a surprins; m-a surprins prin faptul că a fost atât de om cu noi și nu acel antrenor urcat de toată lumea pe un piedestal. Când a intrat în sală erau șanse mari să-l ratezi, tocmai pentru naturalețea cu care se purta și își găsea rapid locul în arenă.

În ultimii doi ani, eu m-am tot implicat în proiecte care construiau experiențe de învățare pe baza metodologiei Art of Hosting, iar până la întâlnirea cu Tomas nu văzusem nicăieri în sportul românesc să fie aplicate astfel de principii.

La primul fluier al lui Tomas, ne-am strâns în cerc și el a început o poveste concisă, dar cuprinzătoare, despre cum se întâmplă lucrurile la naționala feminină. Primul lucru care m-a surprins și bucurat au fost cuvintele intenție și valori, care pentru el sunt cadrul în care se desfășoară totul. Fiecare antrenament al naționalei începe prin setarea intenției acelei sesiuni, iar valoarea despre care Tomas a vorbit cel mai mult a fost deschiderea – deschiderea de a spune ceea ce simți, atunci când simți.

Există o vorbă în practica de Art of Hosting: the way you invite people is the way they step into the process. Și gândindu-mă acum la naționala feminină, când antrenorul te invită să-ți împărtășești intențiile și să spui ce gândești deschis, deja cadrul creat nu mai este doar despre tehnici și execuții bune, ci despre o echipă care crește și învață despre ea cum funcționează mai bine.

Până să ajungem să dăm ture de teren și să aruncăm cu mingea, Tomas ne-a prezentat puțin despre cum a fost fiecare etapă a naționalei feminine, începând de la Mondialul din decembrie (despre care s-a scris deja foarte mult) și până la pregătirea pentru Jocurile Olimpice, cu noile modificări aduse regulamentului de joc. Ryde ne explica cum Rusia și Norvegia sunt cele mai pregătite echipe din punct de vedere fizic și că fetele noastre mai au de lucru aici, ne-a prezentat scenarii de cum se mișcă mingea între jucătoare în condițiile actuale de regulament și cum se schimbă totul la Rio și am aflat că jucătoarele de pe postul de inter stânga în România stau foarte bine din punct de vedere tehnic.

Apoi, cu aceeași degajare, ne-a trecut prin exercițiile de încălzire și am alergat cu și fără minge, cu partener de mână și chiar am încercat câteva scheme în echipe de câte 3. În tot acest timp, Tomas, ca un adevărat practician de art of hosting, a găzduit conversațiile cu noi astfel încât să înțelegem cât mai bine ce și cum facem. Și-a luat chiar o persoană care să traducă și a introdus metafora trenului, trenul care avea un vagon special, poarta, era gata să plece și în funcție de cât de bine jucam împreună ajungeam sau nu să urcăm cu mingea în vagon.

La final, ne-a grupat câte 3 și, indiferent cum ne-am descurcat în acest antrenament, ne-am oferit fiecăruia vorbe de bine, lucruri pe care le apreciem la celălalt. Apoi ne-am strâns în cercul mare și dacă check-in-ul a fost setarea intenției pentru antrenament, check-out-ul a fost un rând de mulțumiri și un Hai România! strigat cu patos la final.

Chiar dacă m-am simțit stânjenit pentru că eram pentru prima oară într-o echipă cu bloggeri care mai și știu să joace handbal, mă bucur că l-am cunoscut pe Tomas, un om care face sport altfel, un om care aduce bucuria și grija pentru întreg în handbal.

Cu așa model alături, sper ca Mingi în școli să ducă către elevi mai mult decât un obiect de joc, să transmită valorile și principiile sănătoase de la echipa națională.

_MG_9465

Foto credit: Sorin Chineata

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *