Amintiri de la FOTE Brașov 2013

Cobor din mașina tatei cu promisiunea că voi fi la cel mai înalt nivel al meu și că îl voi face mândru de mine. Cu emoțiile în gât că este un eveniment total diferit de orice am făcut până atunci, cu teama că nu voi găsi o echipă pe stilul meu, dar și cu multă speranță, încredere și vise, cobor scările la metrou.

Ralu Latvia


Drumul spre Brașov mi-e presărat cu bannere ce îmi arată că am pornit pe drumul care trebuie spre o super experiență. La Organizing Committee Office sunt întâmpinată cu zâmbete de cele două „zâne“ din povestea mea, Carmen și Cristina, cele care mi-au găsit locul ca NOC (National Olympic Committee) Assistant al Latviei/ Letoniei. Îi întâlnesc și pe Florin și Dragoș, doi dintre cei mai simpatici coordonatori cu care am lucrat vreodată. Și-o mai întâlnesc și pe partenera mea de drum, Ana.

Treptat, își fac apariția în povestea mea și alte personaje importante: colegul meu de delegație, Florin, șeful de misiune Juris, Martins, Maruta și apoi toată delegația Latviei, sau episodice, ca spaniolii, andorrienii, rușii, moldovenii și câțiva voluntari.

Însă povestea începe cu adevărat atunci când eu și Florin am primit căciulile și mânușile echipei și odată cu ele am fost primiți oficial în echipă. Iar din acel moment am simțit că aparțin cu adevărat echipei. Fiecare gest mic, o îmbrațișare, o lacrimă,  un loc în mașină, un bulgăre, o poză, o napolitană, o monedă, un bilet de tren/ autobuz, un „sugar cube“, contează. Fiecare gest încărcat cu emoție și transformat în amintire au făcut această poveste unică, deosebită și una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea.
Și pe lângă emoții, amintiri, nostalgie și dor, mi-am luat și câteva lecții.

Am aflat că spiritul olimpic este un microb de care nu mai poți să scapi odată ce l-ai luat și nu ai cum să-l înțelegi până nu te molipsești.

Mi-am reîntărit convingerea că fiecare dintre noi vede lumea așa cum este el și că avem puterea de a transforma gândurile în realitate. Depinde doar de noi cum alegem să ne purtăm! Putem influența lumea în jurul nostru prin modul în care ne raportăm la ea. Iar oamenii sunt atât de deschiși pe cât le dăm noi voie să fie.

Am realizat din nou că pasiunea pentru ceea ce facem ne ajută să facem acel lucru la cel mai înalt nivel. Și nimeni nu va putea face mai bine acel ceva decât cineva pasionat.
Iar poate cel mai important lucru învățat este faptul că merită să lupți pentru orice vis al tău, indiferent care ar fi el. Pentru că atunci când îl trăiești, emoțiile sunt unice.

Plec mai departe în viața mea cu promisiuni îndeplinite, fie că era vorba de a fi la cel mai înalt nivel, a face Letonia (Europa) să ne iubească, a schimba un pic imaginea despre România sau a-mi îndeplini visele. Plec cu dor de letonii mei, dor de niște voluntari, dor de atmosfera olimpică. Plec cu amintiri, emoții, prieteni, căciulă și mânuși :), cu fericire și mândrie, cu vise împlinite, cu valori întărite și curajul de a merge mai departe spre împlinirea viselor și înfrângerea temerilor.

Mulțumesc EYOWF Brașov 2013 că mi-ai dat ocazia să conturez această poveste! Mulțumesc Letonia că m-ai ajutat să creez o poveste de vis! Paldies Latvija!

* Articol scris în martie 2013, după participarea ca asistent de delegație pentru echipa Letoniei la European Youth Olympic Festival Brașov 2013.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *